În momentul în care mi-am programat excursia la Beijing, Orașul Interzis a fost primul obiectiv de pe lista atracțiilor care nu trebuie ratate. Orașul Interzis este enorm, având o suprafață de circa 72 de hectare și peste 9.000 de camere. Este împărțit în două părți – Curtea exterioară destinată întrunirilor oficiale, situată în partea sudică și Curtea interioară, destinată locuirii, în partea din în nord.
Complexul a fost construit între anii 1406 și 1420, iar din anul 1421, în timpul domniei împăratului Chengzu din dinastia Ming (1368-1644), Palatul Imperial a devenit reședința conducătorilor Chinei. Complexul nu a fost menit să fie o casă pentru un rege muritor, ci pentru Fiul Cerului. Modelul geometric exact, asemănător unei grile, al complexului reflectă structura puternic ierarhică a societății imperiale chineze, publicul larg neavând acces în interior, motiv pentru care a fost cunoscut și Orașul Interzis. Palatul Imperial a fost reședință pentru 24 de împărați ai dinastiilor Ming și Qing (1368 – 1911). Orașul Interzis a fost inclus în lista Siturilor Patrimoniul Mondial UNESCO în 1987 și este cel mai mare și cel mai bine conservat complex de palate antice, construite din lemn, din lume.
Cu toate că hotelul în care am stat a fost amplasat chiar lângă Orașul Interzis, noi ne-am programat vizita spre finalul sejurului din Beijing. Ne-am început vizita la Poarta Tiananmen (Poarta Păcii Cerești), amplasată pe una din laturile Pieței Tiananmen, piață cunoscută mai bine ca urmare a masacrului asupra protestatarilor, care a avut loc în 1989 și pe care tronează portretul lui Mao Zedong.
După vizita în muzeul amenajat în interiorul Porții Tiananmen ne-am continuat vizita către Orașul Interzis propriu-zis. Complexul este cu siguranță menit să impresioneze: totul este imens, iar dimensiunea imensă a primei curți interioare a palatului este ceea ce te captează cu adevărat. Am avut ceva noroc și cu vremea extrem de rece, din cauza căreia cel mai probabil nu erau extrem de mulți vizitatori, ținând cont că majoritatea vizitelor sunt oarecum liniare.
Ne-am continuat și noi vizita pe același traseu principal, admirând arhitectura și privind de afară sălile imperiale, accesul în interior nefiind permis. După partea centrală, am continuat vizita spre secțiunile din lateral, fiecare pasaj lateral fiind de fapt un fel de ”cartier” al Orașului Interzis. Partea și mai interesantă este că majoritatea turiștilor nu vizitează și aceste zone, așa că sunt secțiuni care pot fi vizitate fără nicio grijă.
Întreaga vizită a durat circa o jumătate de zi, iar la final am avut și ocazia să vedem un schimb de gardă.
[Vizitat în 28.12.2009]
Leave a Reply