Grădina Persană Bagh-e Fin este parte a unei rețele de nouă grădini răspândite în diverse regiuni ale Iranului. Grădinile datează din diferite perioade istorice și au fost realizate în zone cu climat diferit.
Datorită particularităților acestora, cele nouă grădini persane au fost incluse în patrimoniul UNESCO în anul 2011. Potrivit descrierii de pe site-ul UNESCO, în grădinile persane elementele naturale se combină cu componente artificiale într-o creație artistică unică, care reflectă idealurile de artă, conceptele filozofice, simbolice și religioase.
Designul acestor grădini este dominat de geometrie (împărțirea în 4 sectoare) și de utilizarea apei ca element central. Grădinile persane sunt situate, de regulă, în inima deșertului și practic ele reprezintă niște oaze verzi, bine venite în aceste zone.Tradiția și stilul designul grădinilor persane a influențat și designul unor grădini din alte zone, cum ar fi cele din Andaluzia sau India.
Grădina Persană Bagh-e Fin a fost singura dintre cele 9 pe care am vizitat-o și primul obiectiv din Kashan. Grădina este situată la mai bine de 5 km de autogară, așa că nu am ezitat să iau un taxi imediat după ce am coborât din autobuzul care m-a adus aici din Teheran, ajungând aici puțin după deschiderea programului de vizitare. Nu am fost primul vizitator, însă din fericire nu a fost deloc aglomerat, ținând cont de faptul că, potrivit informațiilor citite cu o seară înainte, de regulă este foarte aglomerat aici.
Grădina are o suprafață de 2.3 ha și a fost construită din ordinul Șahului Abbas Safavid I, după un cutremur care a avut loc în anul 1574 și care a distrus vechea grădină situată la circa 500 m distanță. Bagh-e Fin reprezintă un exemplu al grădinii persane, aici regăsindu-se o combinație perfectă de natură, cultură, istorie și arhitectură. Toate elementele arhitecturale ste fac să uiți de trecerea timpului și să nu faci altceva decât să te relaxezi.
În interior există un pavilion central (Pavilionul Safavid), în fața căruia există un bazin de apă central, numit Howz Joosh, de unde se alimentează întreaga rețea de canale ornamentate cu plăci de culoarea turcoaz. Alimentarea fântânii se face de la un izvor din zonă, apa circulând prin niște țevi din lut.
De jur împrejurul grădinii există mai multe pavilioane și încăperi, printre care un muzeu (unde se plătește un bilet suplimentar) precum și o baie. Din punct de vedere istoric, baia are o seminficație aparte, aici fiind ucis în 1852 Amir Kabir, prim-ministru în perioada Șahului Naser al-Din și unul dintre cei mai inovatori din întreaga perioadă Qajar. Din punctul meu de vedere atracția principală este pavilionul Qajar Kushk, situat în partea din spate a grădinii, pavilion care este decorat cu picturi frumoase pe tavan și pe pereți.
De-a lungul aleilor au fost plantați numeroși chiparoși, veșnic verzi, care sunt principalii arbori din Bagh-e Fin. Aceștia, alături de câțiva platani, oferă grădinii umbra și răcoarea necesară, rezultatul fiind în contrast cu zona aridă din jurul grădinii. În plus, printre arborii din grădină sunt plantate numeroase flori, astfel încât să sporească farmecul acesteia.
Ținând cont de faptul că am venit la Kashan ca să vizitez și alte obiective turistice, n-am petrecut foarte mult timp aici, însă aș reveni cu plăcere cu altă ocazie, mai ales că o vizită aici poate fi combinată cu vizitarea mult mai celebrului Isfahan, Kashan fiind în aceeași provincie.
[Vizitat în 07.08.2019]
Minunat!