Fatehpur Sikri

Vizita la Fatehpur Sikri a început încă de la Agra. După ce am terminat de vizitat Baby Taj am luat un tuk-tuk care ne aștepta afară și care să ne ducă la hotel. Ca și în alte ocazii, după ce i-am arătat harta șoferului, acesta s-a dus la un coleg să-l întrebe ce și cum. Probabil că acela știa să citească. Pe drum am făcut o escală obligatorie agenție de turism, să ne cumpăram bilete de tren pe ruta Sawai Madhopur – Jaipur. Entuziasmul tipului de la agenție se apropia de zero, așa că după ce ne-a pus să completam o tonă de formulare, a chemat un băiat de trupă pe care l-a trimis la gară pentru bilete. Acest lucru a fost destul de ciudat, mai ales fiindcă noi am mers la agenție tocmai pentru ca nu avea un card indian cu care să facem rezervarea pe site-ul web al companiei lor feroviare. După vreo jumătate de oră a venit și băiatul de trupă. Am fost asigurați că biletele sunt confirmate, însă pe lista de așteptare la pozițiile 57-61. Ca să traduc: trebuia să renunțe 61 persoane ca să avem și noi locuri. Nu prea am înțeles sistemul lor de rezervare, însă speranța noastră era fie să nu rămânem pe lângă tren, fie să nu călătorim pe el.

Prânzul l-am luat la hotelul din Agra, iar imediat după am plecat spre autogară, aflată nu foarte departe de hotel. Aici, nici n-am intrat bine pe poartă că am și fost luați în primire și invitați să urcăm într-un autobuz care tocmai pleca. Norocul nostru că n-a fost plin, în rest era un autobuz “clasic” pentru India: geamuri care nu se închid și stratul de jeg de vreo palmă pe sub scaune, dar totuși decent (raportat la standardele Indiei). În scurt timp am ieșit din Agra și am intrat pe o pseudo-autostradă, sau ceva drum expres cum ar spune unii pe la noi. Când ne era lumea mai dragă am ajuns la o stație de taxare unde am stat cel puțin un sfert de oră pe banda noastră, în vreme ce vedeam cu pe celelalte benzi se circulă. Nu m-am prins dacă pentru ca sa plătim sau ca să nu plătim.

În scurt timp am văzut zidul de la Fatekpur Sikri, și am părăsit autostrada care mergea spre Bahrampur, intrând în mica localitate. Habar n-aveam unde trebuie să coborâm, așa că în momentul în care am zărit pe geam hotelul nostru ne-am grăbit sa coborâm, deși autobuzul nu se oprise încă, era doar blocat în trafic. Am lăsat bagajele și am plecat repede, în recunoaștere, la fort, aflat în imediata apropiere.

Prima oprirea am făcut-o la poarta principală de la Fatekpur Sikri – Buland Darwaza, care se spune că este cea mai mare poartă din lume. Este construită din gresie roșie cu inserții de marmură albă și neagră, în vremea mogulului Akbar, care a domnit între anii 1556 și 1605. Poarta are o înălțime de 40 m (50 m daca punem la socoteală și fundația/temelia). Se pare că este atât de înaltă ca nimeni nu s-a deranjat să o curețe de cuiburile de viespi din interiorul arcadei, care te cam duc cu gândul la niște filme de groază (nu-mi cereți să spun care).

Imediat după poarta se intră într-o curte interioară destul de mare. Aici se găsesc mai multe construcții la fel de impresionante, nu numai prin arhitectura ci și prin însemnătate. Prima oprire am făcut-o la Jama Masjid (moscheea de la Fatekpur Sikri). Se pare că aceasta reprezintă una din primele obiective din India la care se observă tranziția spre arhitectura islamică.

Un loc aparte îl ocupă mausoleul Șeicului (Sheikh) Salim Chishti. Acesta a fost ridicat tot în vremea lui Akbar în memoria sfântului Salim Chrishti, descendent al lui Kwaja Moinuddin Chrishti din Ajmer, care a prezis nașterea fiului său botezat Salim și care a devenit ulterior mogulul Jahangir (complicat nu?). Arhitectura este destul de interesantă cu sculpturi în marmură. Nu știu exact însemnătatea pe care o are pentru localnici (pe mine m-a lăsat fix rece), însă este cert că era destul de aglomerat, lumea înghesuindu-se să pună flori și alte alea (un fel de pelerinaj la moaștele sfanțului Salim în varianta indiană). Lângă mausoleu mai sunt și alte morminte fără o prea mare însemnătate.

Ne-am terminat prima parte a vizitei în incinta moscheii și am ieșit pe poarta regelui (Kings Gate) înspre restul complexului. Fiind deja seară, am decis să amânăm restul vizitei pentru a doua zi.

Fiind seara de revelion, am mers puțin prin zona centrală a localității care pornea din fața hotelului. Deși era foarte aglomerată și știam de la New Delhi că seara este agitație, unii comercianți își închideau prăvăliile întrucât se pare că nu aveau curent electric. Ne-am luat și noi o papaya uriașă și ne-am întors la hotel sa facem check-in-ul. Am primit 2 camere (cu lacăte la ușă) la etajul complexului. În curtea interioară gazdele deja pregătiseră câteva mese pentru puținii oaspeți ai hotelului. După ce ne-am cazat și ne-am făcut comozi am coborât la masă. Am început cu papaya, după care ne-am comandat cina de revelion. La recomandarea patronului am comandat 4 specialități locale, din care am mâncat toți. Patronul, care avea chef de vorbă, ne-a povestit o mulțime de lucruri despre India, în special despre aspectele sociale, de care noi nu aveam habar. A fost destul de interesant.

Între timp și-au făcut apariția și lăutarii, adică doi tipi care cântau la niște instrumente locale muzică locală. Nu pot să spun ca a fost frumos sau nu, însă sigur a fost tradițional. Însă revelionul nu avea să se termine așa. La un moment dat am simțit primii stropi de ploaie, iar imediat a început să toarne. Mai întâi cu găleata iar apoi cu butoiul. Se auzeau și ceva focuri de artificii însă ne-am dat repede seama ca erau fulgerele. Patronul ne-a asigurat că în perioada aceasta a anului nu plouă niciodată. Poate niciodată cu găleata, sau cine știe, am venit noi cu ploaia. Cert este ca ploaia a adus și mai multă răcoare în camerele neîncălzite cu spații deschise direct spre exterior. Toată lumea s-a mutat la loc acoperit, iar în scurt timp noi ne-am mutat la etaj: băieții să mai facem niște rezervări iar fetele să se culce. A fost probabil cel mai “exotic” revelion pe care l-am petrecut vreodată. Cu siguranță n-o să-l regret.

După o noapte de revelion ploioasă și friguroasă, petrecută sub așternuturi, ne-am trezit pe la 7-8 cu gânduri mari. Ploaia aproape a stat, așa ca după ce am luat micul dejun clasic european am pornit spre complexul de la Fatehpur Sikri. Intrarea în complex este diferită de cea la moschee. De altfel, la moschee nu a fost un tarif de vizitare. Complexul de la Fatehpur Sikri se întinde pe o suprafață de 3 km lungime și 1 km lățime, fiind înconjurat pe trei laturi de un zid de 11 km (pe cea de-a patra latură fiind un lac).

Palatul este unul deosebit. Culoarea roșie a gresiei era accentuată de ploaia din noaptea trecută, iar noi am profitat din plin și de lipsa aglomerației. Am vizitat rând pe rând toate construcțiile din complex: Diwan-i-Aam (Sala de audiențe publice), Diwan-i-Khas (Sala de audiențe private), Ibadat Khana (clădirea de rugăciune),  Anup Talao (o piscină ornamentală cu un podeț peste), Hujra-i-Anup Talao (probabil cămara soției lui Akbar), casa lui Birbal (vizir în vremea lui Akbar) etc.

Cu certitudine, experiența la Fatehpur Sikri, ne-a încântat privirile mai mult decât celelalte palate vizitate până atunci în India, iar recomandarea este să nu ratați Fatehpur Sikri dacă ajungeți la Agra.

Vizitat în 31.12.2011 – 01.01.2012