Erzurum

Erzurum una dintre cele mai vechi așezări din Anatolia, fiind de-a lungul timpului sub ocupația sciților, perșilor și altor civilizații. În secolul al IV-lea BCE zona a fost capturată de Alexandru Macedon, iar după moartea acestuia orașul a intrat sub dominația selgiucizilor, iar mai târziu a Imperiului Roman. Erzurum a intrat sub dominația Imperiului Bizantin în 395 odată cu împărțirea Romei, dar dominația bizantini și sasanizi de aici s-a succedat în repetate rânduri.

Alături de Tercan, Erzurun a reprezentat cea mai estică destinație a circuitului meu prin estul Turciei, unde am ajuns spre seară după un drum extrem de lung și o pană nedorită, care mi-a ocupat o bună parte a serii petrecute aici, așa că vizita mea s-a concentrat pe o vizită de zi.

Principala atracție a orașului este Medrasa cu două Minarete (Çifte Minareli Medrese sau Hatuniye Madrasa). Aceasta a fost construită la sfârșitul secolului al XIII-lea, pe vremea Imperiul Selgiuc și a devenit simbolul Erzurum. Medrasa măsoară aproximativ 35×46 metri, fiind cel mai reprezentativă pentru o medrasa cu două etaje și o curte deschisă. Ea are nouăsprezece camere la parter și optsprezece camere la primul etaj. Înălțimea minaretelor, construite din cărămidă smălțuită și decorate cu diverse motive, este de 26 m.

Chiar în spatele medrasei sunt localizate cele Trei morminte (Üç Kümbetler), considerate printre cele mai frumoase exemple de mausolee din Anatolia. Se crede că cel mai mare dintre cele trei morminte îi aparține Emirului Saltuk și a fost construit la sfârșitul secolului al XII-lea. Deși nu se știe cui aparțin celelalte morminte, se estimează că au fost construite în secolul al XIV-lea.

Nu departe se găsește Medrasa Yakutiye, construită în anul 1310 în timpul domniei Sultanului Öljaitü (Muhammad Khodabandeh) cel de-al optulea conducător al dinastiei Ilkhanid (1304- 1316). Madrasa Yakutiye este cea mai mare dintre medrasele cu curți închise din Anatolia și este una dintre cele mai spectaculoase clădiri din Erzurum. Minaretul, decorat cu motive geometrice și țiglă împletite, a căpătat un aspect plin de viață cu șnururi de relief. Unul dintre minaretele groase din colțuri a fost demolat cu mult timp în urmă sau nu a fost niciodată construit. Medrasa a fost restaurată în 1995 și este acum sediul unui Muzeu de Etnografie, destul de mic, dar interesant.

Marea Moschee din Erzurum (Ulu Cami) a fost construită în 1179, a fost folosită ca depozit de produse alimentare în timpul domniei sultanului Murad al IV-lea (1623 – 1640) și a fost restaurată de-a lungul timpului de cinci ori: 1639, 1826, 1858, 1860 și între 1957 și 1964. În interiorul moscheii există un total de 40 de coloane.

Chiar peste drum de Marea Moschee, amplasat pe vârful dealului din mijlocul centrului orașului,  se găsește Castelul Erzurum. Castelul este doar o parte a unei cetăți originale care a fost ridicată inițial de un general al împăratului bizantin Teodosie în secolul al V-lea, probabil pe locul unei fortificații anterioare Urartu. Castelul a suferit reparații în diverse perioade, atât în timpul domniei lui Suleiman Magnificul în secolul al XVI-lea, dar și în secolul al XIX-lea. Aici am avut parte de un ghid local, mai precis o studentă la limbi străine care își făcea stagiul de practică oferind ghidaj turiștilor străini. Chiar lângă poartă, este amenajată într-o mică curte, o grămadă imensă de ghiulele, o atracție inedită printre cetățile de peste tot din lume. Totuși, principala atracție a castelului este Turnul cu ceas. Acesta este un minaret care datează din secolul al XII-lea și care a fost transformat într-un turn cu ceas în secolul al XIX-lea, mecanismul original fabricat în Croydon fiind încă funcțional. Am urcat turn pe cele 67 de trepte denivelate, pe o scară de piatră în spirală, iar apoi pe o scară aproape verticală. Urcatul în turn a meritat efortul, deoarece de aici este o priveliște impresionantă asupra orașului și a munților din jur.

Alături de aceste obiective am făcut o scurtă vizită și în bazar, situat tot în centrul orașului, dar unde nu am găsit ceva spectaculos.

După ce am vizitat obiectivele din Erzurun, am pornit mai departe spre Cascada Muradiye și Van, dar nu înainte de a face o escală la Fortul Aziziyah, situat pe vârful unui munte la circa 10 km de centrul orașului. Fortul, format din trei cetăți separate, a fost construită în perioada Sultanul Abdülaziz (1861-1876) pentru a facilita accesul către Kars, în perioada războiului otomano-rus.

ccc

[Vizitat în 26-27.07.2022]

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*