Cusco

Mi-am început ziua cu vizita la mai multe situri incșe de top din zona Cusco și care a culminat cu Sacsayuman, lăsând pentru după amiază vizita crașului Cusco, capitala Regiunii Cusco și fostă capitala istorică a Imperiului Incaș, începând cu  secolul al XIII-lea și până la cucerirea spaniolă din secolul al XVI-lea. În anul 1983 orașul Cusco a fost inclus în lista siturilor patrimoniului mondial UNESCO. În prezent este una dintre principalele destinații turistice din Peru și principala poartă de acces către Machu Picchu și celelate situri arheologice incașe. Cu toate acestea, fiind situat la circa 3400 m altitudine, situl poate fi o capcană pentru mulți turiști care aleg să înceapă vizita zonei de aici, în loc să meargă la o altitudine mai mică, cum ar fi Machu Picchu.

Prima destinație a fost Muzeul de Artă Precolumbiană, unde am început vizita după ce am făcut o poză unor băștinașe quechua, care nu s-au sfiit să ceară bani pentru aceasta. Muzeul este organizat în mai multe expune obiecte de artă precolumbiană din toate regiunile și culturile țării nu numai din regiune.

Următoarea destinație a fost la Muzeul Regional de Istorie Cusco, unde am avut marea surpriză ca la intrare, unde trebuie să spui naționalitatea, să dau pentru un peruan care vorbea ceva românește și declara mândru că îi plac manelele. Se pare că fosta lui iubită de la Târgu Cărbunești, de pe vremea când lucra în Italia nu avea prea multe clase. Muzeul este situat într-o clădire colonială care datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, restaurată însă după cutremurele din 1650, 1950 și 1986. În muzeu sunt mai multe colecții de obiecte arheologice din culturile pre-incașe și incașe, precum și o colecție de picturi coloniale ale artiștilor locali. Muzeul nu este foarte mare și în mod cert merită vizitat.

După vizită am plecat mai departe și am ajuns la Muzeul Sitului Qorikancha. Acesta este un muzeu de mici dimensiuni, în care se prezintă evoluția cronologică a civilizației din Cusco. Muzeul are doar trei încăperi, în care sunt expuse fragmente de ceramică, de obiecte metalice, și textile din perioada incașă, precum și câteva instrumente muzicale și alte obiecte. Cele mai interesante sunt fotografiile săpăturilor arheologice de la Qorikancha.

În imediata apropiere este Muzeul Mănăstirii Santo Domingo – Qorikancha (Muzeul Qorikancha), care se vizitează cu bilet separat. Se spune că pe vremea incașilor Qorikancha a fost cel mai bogat templu din întreg imperiu, pereții interiori fiind acoperiți cu atât de mult aur, încât spaniolilor le-a luat câteva luni pentru a topi tot aurul și a-l trimite în Spania. După cucerire, călugării din Ordinul Dominicanilor au construit biserica Santa Domingo. În prezent fundațiile palatului incaș sunt parte a bisericii construită deasupra de către spanioli. La rândul său, biserica în sine reprezintă un exemplu impresionant de arhitectură spaniolă.

Ultimul obiectiv major al zilei a fost Catedrala Cusco. Construcția acesteia a început în 1559 și nu a fost finalizată decât 100 ani mai târziu, în 1654. Catedrala este imensă și domnină întreg centrul orașului În ea se poate vedea cam tot ceea ce este reprezentativ pentru o catedrală specifică stilului gotic – renascentist specific perioadei coloniale spaniole. Mie mi s-a părut foarte tare o pictură cu Cina cea de taină și în care Iisus și discipolii lui mănâncă porc de guineea (cuy), alături de alte mâncăruri tradiționale peruane ca porumb sau cartofi. Pictura a fost făcută realizată în secolul al XVIII-lea de un pictor local, Marcos Zapata, care a reușit să transpună în scena religioasă influențele culturale locale. Până și chipul lui Iuda se pare că a fost pictat destul de asemănător cu Francisco Pizarro, cuceritorul Imperiului Incaș.

Ultima parte a zilei mi-am petrecut-o hoinărind pe străzile din Cusco fără o țintă anume. Plaza de Armas (Piața Centrală) este un loc excelent, înconjurat de clădiri specifice stilului colonial spaniol, cu multe restaurante pline de turiști. Piața este înconjurată de străzi înguste care tot urcă. În fața bisericii San Cristobal, situată nu departe de Sacsayuman, este o platformă cu o priveliște excelentă asupra orașului. În cele din urmă m-am oprit la un restaurant cu specific local (Blue Alpaca), unde am mâncat ceva pe bază de carne de lamă, că doar eram în Peru.