Mina de diamante Cullinan

Mina de diamante Cullinan, deschisă spre exploatare în 1903, a devenit celebră prin descoperirea în anul 1905 a diamantului Cullinan, cel mai mare diamant brut  descoperit vreodată. Diamantul, având 3.106 carate, a fost tăiat în două bucăți și prelucrat pentru a face parte din Bijuteriile Coroanei Britanice. În mină au fost descoperite peste 750 diamante mai mari de 100 de carate (20g) și mai mult de un sfert din toată producția mondială de diamante mai mari de 400 de carate (80 g). În același timp mina este principala sursă de diamante albastre din lume. Mina este cunoscută și sub denumirea de Premier.

Plecând de la informațiile de mai sus, am decis împreună cu alți 4 colegi să vizitez această mină, mai ales că distanța față de hotelul nostru din Sandton nu era foarte mare (circa 100 km, mina fiind situată la circa 40 km est de Pretoria). 

Am plecat de la hotel cu un microbuz de vreo 8 locuri, ghidul nostru fiind șoferul. Mare parte din drum am făcut-o pe autostradă, așa că am ajuns la destinație mai devreme cu peste o oră. Până la ora deschiderii ne-am plimbat prin zonă, fără să avem ceva de văzut, totul fiind închis.

Pe la ora 8 s-a deschis și noi am optat pentru turul complet, care durează circa 4 ore. După ce ne-am plătit biletul am fost conduși spre vestiar, unde ni s-a dat echipament de mină: salopetă, șosete și bocanci, cască și lumină. Ni s-a spus că nu sunt permise telefoanele foto, dar sunt permise camerele foto. Din păcate eu nu am avut la dispoziție o cameră foto, așa că singura opțiune era aparatul foto, așa că m-am riscat.

Tura a început în cadrul centrului de vizitare, unde sunt expuse mai multe exponate folosite de-a lungul timpului pentru minerit, precum și o scurtă trecere în revistă a istoriei minei. Ghidul nostru era un fost inginer în mină, acum pensionar de peste 80 ani. N-am fost scurti nici de surprize: probabil frustrat, unul dintre turiști i-a atras atenția ghidului că eu am aparat foto. I-am explicat că de fapt este singura cameră pe care o am și nu este folosit ca telefon (fiind ajutat și de husa masivă a telefonului), așa că m-a lăsat în pace.

În continuare am pornit spre intrarea în mină, dar nu înainte de a face o scurtă escală în fața exploatării de la suprafață. De fapt este vorba de o groapă imensă, din care n-am înțeles decât că la un anumit nivel, pe la jumătate, ar fi fost găsit diamantul celebru.

După escala de la suprafață am pornit spre mină. Aici am așteptat încă vreo 10 minute, după care am fost îndrumați spre lift. Înainte de a urca, am văzut și un indicator prin care personalul și turiștii erau avertizați că telefoanele mobile pot interfera cu dinamita existentă în anumite zone ale minei, motiv pentru care sunt strict interzise. Mobilul meu era deja setat pe profilul ”avion”, așa că am sfătuit și pe ceilalți cu telefoane (în cele din urmă se pare că nu eram singurul cu telefon mobil) să-și seteze telefoanele pe profilul ”avion”.

Habar nu am la ce nivel am coborât și cred că n-am știut nici atunci. Turul a inclus o plimbare prin galeriile minei, însoțită de explicații despre procesul tehnologic, alte informații despre diamantele descoperite aici, condițiile de lucru și așa mai departe. Deși eram într-o zi de week-end, în care nu se lucra, erau totuși prezente niște echipe de întreținere. Vizita a inclus și demonstrații ale unor echipamente (vagoneți etc). Din punctul meu de vedere, în afara galeriilor imense, nu a fost mai nimic spectaculos.

Ne-am întors către lift și am mai așteptat împreună cu o echipă de întreținere încă vreo jumătate oră până la urcare, timp suficient ca să fiu luat la întrebări de către un muncitor cu privire la telefonul mobil pe care-l țineam în mână, așa că am renunțat la alte poze și l-am băgat în buzunar.

La suprafață ne-am continuat circuitul în mai multe zone în care am aflat alte informații despre istoricul minei, prelucrarea diamantelor și în final ne-am oprit la un magazin de diamante, de unde n-a cumpărat nimeni nimic.

După vizita minei ne-am oprit pentru prânz la una dintre terasele din zonă. Spre deosebire de prima oră a zilei, acum toate restaurantele erau deschise și terasele aproape pline. L-am invitat și pe șoferul nostru să ni se alăture și să ne povestească despre viața în Johannesburg. Entuziasmat de invitația la prânz ne-a povestit, printre altele, despre criminalitatea din Africa de Sud, inclusiv de faptul că el, ca persoană de culoare, a fost jefuit de mai multe ori. Cred că a fost suficient că să nu-mi doresc o vizită solitară (pe care am făcut-o totuși în ultima zi).

Am plecat de la mină, însă nu spre Sandton. Întrucât drumul trecea prin Pretoria, am făcut o scurtă escală de o jumătate de oră în fața clădirii Parlamentului. Deja se însera când ne-am continuat drumul spre Sandton.

[Vizitat la 01.10.2016]