Christiansfeld

Am ajuns în provincia Jutland a Danemarcei cu scopul de a vizita Jelling Mounds și Christianfeld, două dintre siturile UNESCO din Danemarca. Pentru aceasta am avut la dispoziție cam o zi și jumătate, dar dacă punem la socoteală timpul petrecut în tren de la Copenhaga și o noapte în Kolding, nu mi-a mai rămas foarte mult timp. Prin urmare, la prima oră a dimineții am pornit din Kolding spre Christiansfeld, cu unul din autobuzele locale (134), care circulă între cele localități la intervale de o oră. După circa 20 minute am coborât într-una din stațiile din Christianfeld, într-o localitate care părea fie pustie fie adormită.

Christianfeld a fost fondată în 1773, de către misionari lutherani, aparținând Bisericii Moraviei, care își are originile în Herrnhut, Saxonia. Cea mai mare parte a localității a fost contruită în perioada 1773 – 1800, urmând un plan strict. Denumirea localității a fost dată după numele regelui danez Christian VII, care a acordat niște scutiri de impozite pentru 10 ani și a plătit 10% din costul caselor noi.

Deși de-a lungul timpului a fost supus mai multor schimbări, din 1864 până în 1920 făcând parte din Prusia, localitatea și-a păstrat bine aspectul și arhitectura originală. Drumurile sunt drepte iar casele sunt construite din cărămizi de culoare deschisă. Totuși, stilul clădirilor pare destul de anost, probabil fiind în linie cu principiile religioase de pe vremuri.

Prima escală am făcut-o la cimitir, care are plăci funerare datând chiar și de 200 ani. După cimitir m-am îndreptat în zona centrală, unde se pot vedea cel mai bine casele vechi bine conservate.

După o scurtă tură pe străzile pustii am pornit spre Christinero, o atracție locală situată la circa 2 km de Christianfeld. Distanța nefiind una mare am optat să merg pe jos. Ca să ajung la Christinero am trecut mai întâi prin curtea fermei Bulladen, fermă construită inițial în 1668. Casa este construită în totalitate din lemn, fără să fie folosite cuie, fiind probabil singura de acest fel din Danemarca. Nu departe de fermă, am intrat în parc.

Parcul a fost creat la sfârșitul secolului al XVIII-lea pentru Christina Friederica von Holstein, soția unui nobil local, fiind botezat Christinero, după moarte acesteia. În prezent este neamenajat, vegetația făcându-și de cap și putând fi văzuți și arbori destul de bătrâni. Deși potecile erau pline de noroi, am reușit să ajung până la locul în care a fost îngropată soția nobilului danez.

Am revenit în Christianfeld și am pornit la pas pe strada principală, făcând o ultimă escală la biserica Tyrstrup, construită în 1863, în locul unei alte biserici medievale. M-am bucurat nespus de această scurtă escală în Christianfeld, întrucât din punctul meu de vedere nu  cred că merită o includerea într-un circuit mai amplu al zonei.