Vizita mea la Guangzhou a fost de fapt o escală în drumul dintre Shanghai și Hong Kong. Din păcate trenul cu care am venit de la Shanghai (situat la vreo 1800 km distanță) și care trebuia să ajungă în 14 ore, a întârziat și a ajuns în vreo 16 ore (cam tot cât București – Sighet, dar pe o distanță mult mai mică), deci circa 2 ore pierdute. În plus în Guangzhou ploua bine, dar măcar nu mai aveam parte de frigul din Shanghai și mai ales din Beijing.
Pentru Guangzhou nu aveam un program prestabilit, așa că am decis să mergem direct spre Templul Chen Clan Academy (Templul ancestral al familiei Chen), unde am ajuns destul de ușor de la gară folosind metroul.
Istoria templului este destul de interesantă și își are originile în perioada târzie a dinastiei Qing, cât un om pe nume Chen a obținut locul trei la o evaluare imperială, fapt pentru care a primit un titlu oficial. Ceva mai târziu, membrii ai familiei lui au decis să facă o chetă pentru strângerea de fonduri necesare construirii templului. Acesta a fost finalizat în 1894 și s-a dorit atât un loc de venerare a strămoșilor, cât și un centru de educație. După abolirea examenului imperial în 1905, templu a devenit un centru de educație destinat doar membrilor clanului, iar din 1957 a devenit Muzeu de Artă Populară.
Mie mi-a plăcut foarte mult, fiind un templu ”vesel”. Dincolo de arhitectura tradițională a templului, cele mai impresionante atracții care atrag privirile tuturor turiștilor sunt diferitele sculpturi desprinse din natură care împodobesc acoperișul și care cel mai probabil spun niște povești locale. În plus obiectele de artă expuse în interior, printre care și sculpturi în miniatură, chiar și pe bob de orez, sunt deosebit de interesante.
Am petrecut la templu mai bine de o oră, ascunzându-ne de ploaie pe sub streșini și încercând să nu ratăm nimic. În mod cert vizita a meritat din plin și nu regret decât faptul că nu am avut mai mult timp de vizită.
[Vizitat în 02.01.2010]
Leave a Reply