Am ales să vizitez Chan Chan fără o planificare prealabilă, mai degrabă opțiunea fiind în funcție de ora la care ajungea autobuzul din Lima, adică ceva suficient de departe încât să merg toată noaptea și să ajung dimineața.
Situl arheologic Chan Chan este situat la marginea orașului Trujillo, însă am ajus acolo extrem de repede, cu un autobuz local luat chiar de lângă autogară, care m-a lăsat în mijlocul deșertului. Am fost primul vizitator al zilei și chiar am așteptat puțin până s-a deschis.
Așa cum am spus, nu m-am pregătit deloc pentru vizitarea acestui sit, singura mea informațeie fiind că este un sit UNESCO, recunoscut din anul 1986, situat pe coasta Pacificului și aparținând unei civilizații mai vechi decât civilizația incașă.
Zona arheologică Chan Chan acoperă fosta capitală a Imperiului Chimú, Imperiu care se întindea de-a lungul coastei Pacificului de la Lima până în Ecuador. Civilizația Chimú i-a luat locul civilizației Moche, care a ocupat zonapână în jurul anului 1200. Civilizația Chimú a atins apogeul în secolul al XV-lea, chiar înainte de afi destabilitată de către incași și spanioli. Se pare că la acea vreme zona era una fertilă, mai ales datorită utilizării irigațiilor printr-o rețea vastă de canale care deviază apa din râul Moche. În prezent este doar deșert.
Situl arheologic a fost descoperit în anii ’60, când a fost practic dezgropat din nisip. Este cel mai mare oraș al americii precolumbiene și este probabil printre cele mai importante situri arheologice din America de Sud. În același timp, Chan Chan este cel mai mare oraș din chirpici din lume. Se estimează că aici locuiau 30.000-60.000 de oameni într-o zonă de cca. 20 km patrati.
Chan Chan este impresionant încă de la prima vedere, arată grozav și imediat m-a dus cu gândul la Europa, unde nu avem nimic asemănător. Practic Chan Chan este altceva. Plimbarea prin complex este ca și cum ai merge printr-un labirint de piețe și ansambluri cu ziduri. Cele mai bune caracteristici ale sale sunt frizele de lut care împodobesc pereții. Cele mai multe dintre ele au scene marine – înfățișând marea, peștii, pelicanii, plasele de pești, leii de mare.
Cu coate că este un sit impresionant pentru un turist obișnuit, pentru specialiști tocmai zidurile și decorațiunile sunt problema, acestea fiind în mare parte restaurate sau reconstruite. Nici nu este greu de înțeles, ținând cont de faptul că lutul (sau chirpiciul) nu este un material de construcția ca piatra, fiind foar ușor expus la vânt, ploaie și alte fenimene naturale.
După ce m-am bucurat aprope singur de întreg complexul, am pornit mai departe spre Trujillo. Am optat să merg pe jos și să fac escală și la celelate obiective incluse în biletul de intrare: Muzeul sitului Chan Chan și Huaca Esmeralda.
Prima escală am făcut-o la Muzeul sitului Chan Chan, care este un muzeu modest în care sunt expuse câteva obiecte din situl Chan Chan și oferă ceva informații, doar în spaniolă, despre cultura Chimú.
A doua oprire a fost la Huaca Esmeralda. Aceasta a fost îngropată de nisip și descoperită de proprietarul terenului în 1923. Situl constă într-un templu format din două paltforme, pereții fiind decorați, la fel ca la Chan Chan, cu motive marine, în special pești.
[Vizitat în 20.03.2016]
Leave a Reply