Cascada Skakavac (în limba română înseamnă lăcustă) este una dintre cele mai apropiate zone naturale de Sarajevo și o destinație potrivită pentru o jumătate de zi sau o zi de drumeție. Ca să ajung acolo am luat autobuzul din zona Sutjeska (nu departe de centrul comercial BBI) și în circa 15 minute eram deja în Nahorevo, trecând pe lângă Stadionul Kosevo și Grădina Zoo unde sunt alte stații. De aici am pornit pe drumul din fața stației finale, urmându-l, jumătate asfaltat și jumătate nu. Nu știu exact distanța pe care trebuie să o parcurgeți, însă trebuie să luați în calcul circa 1.30 – 2 ore până la Uzevica, cu mențiunea că panta este destul de mare. Locația oferă o vedere destul de frumoasă asupra munților din jur, inclusiv asupra orașului Sarajevo. De aici sunt 2 opțiuni: se urmărește poteca de pe partea stângă a drumului sau se merge în continuare pe drumul forestier. Eu am pornit pe drumul prin pădure, mai ales că se merge mai plăcut pe la umbră. Din Uzevica până la cascadă sunt vreo 4 km (se pare că bosniacii preferă să scrie distanța pe indicator nu timpul de mers), iar mie mi-a luat încă vreo 30-35 min, până acolo.
Cascada Skakavac are 98 m și este cea mai mare cascadă din Bosnia și Herțegovina. Chiar dacă nu este o cădere liberă a apei (în mare parte se scurge pe versant) este destul de spectaculoasă și stropește bine dacă ești pe poteca de sus.
Fiind încă de dimineață, când am ajuns acolo eram singur, așa că nu prea am multe repere în poze. Nici cele câteva puncte de fotografiere nu mi-au oferit cele mai bun unghi asupra cascadei, așa că trebuie să mă credeți pe cuvânt că este interesantă.
De la cascadă apa curge spre Peracki potok care formează un canion în zonă. Nu am văzut vreo potecă spre canion, iar într-o țară plină de terenuri minate (deși se spune că în zonă nu s-a minat nimic) este mai bine să nu riști. Așa că eu am văzut o parte din pereții canionului de la cascadă.
Am petrecut acolo aproape o oră după care am pornit în continuare. Poteca este foarte bine amenajată și întreținută. În scurt timp se ajunge la un punct de belvedere de unde se vede doar partea superioară a cascadei. De aici se iese imediat în drumul forestier amintit anterior. Zona se numește Rast. În trecut aici a existat și o cabană/refugiu, astăzi doar ruină.
Zona este plină de panouri informative și reprezintă punctul principal de acces către cascadă (deși există și ruta folosită de mine). Așa am aflat că întreaga zonă a fost pusă sub protecție ca monument al naturii (spomenik prirode) în anul 2002.
În continuare am ales să urc spre vârful cel mai apropiat din zonă. Din poiană am pornit pe un drum care se face în stânga lângă un izvor. După vreo 100-200 m există un mic indicator care îți spune că până în vârf se face o oră. Jumătate din drum este prin pădure (lucru foarte bun pe canicula de afară), după care am ieșit în niște pajiști foarte frumoase. Am ajuns în ”golul alpin” în mai puțin de o oră.
Aici sunt mai multe case de vacanță (cred), iar muntele este împânzit de drumuri. Am pornit pe drumul care mi s-a părut că mă duce în vale, ocolind vârful Bukovic (1534 m), plin de antene și deloc spectaculos. Am mers pe acest drum aproape o oră, cu mici escale pentru degustarea fragilor sau a zmeurei, după care m-am intersectat cu drumul principal în locul numit Odmoriste Ravne, pe undeva pe la jumătatea distanței dintre Rast și Uzevica.
Până în Nahorevo am mai făcut aproape o oră și jumătate deși mergeam la vale. Pentru excursie trebuie să aveți ceva apă cu voi (eu n-am avut ca la magazinul din vale nu se găsea și nici n-am venit cu apă din Sarajevo). Am întâlnit 2 izvoare: unul pe traseul prin pădure de la Uvezica la cascadă și cel de-al doilea în poiana Rast. Ambele au o apă foarte rece și foarte plăcută în zilele toride. Pentru cei care vizitează cu mașina, aceasta se poate parca în zona stânei (sau ce o fi aia) sau chiar la rast, dar trebuie să țineți cont că nu pot trece două mașini una pe lângă alta, decât foarte greu, iar panta este foarte mare (am întâlnit o mașină căreia îi murise motorul în pantă). Pentru o tură mai ”pe fugă” nu recomand și traseul spre vârful Bukovic, mai degrabă cred că este mai interesantă explorarea canionului Peracki potok.
Leave a Reply