Cameron Highlands nu a fost pe lista de obiective de vizitat, așa că nu ne-am propus să ajungem aici. Totul s-a întâmplat fiindcă n-am reușit să vizităm Taman Negara, așa că a trebuit să improvizăm. Pentru deplasarea și vizita prin zonă sunt câteva opțiuni pe care le ai la alegere: fie cumperi o excursie, fie închiriezi un scuter sau iei taxiul. Noi am optat pentru prima variantă. In Tanah Rata există foarte multe agenții care oferă, în general, aceleași excursii: de la vizite de jumătate de zi, pe la diferite ferme (majoritatea de căpșuni, dar și de ceai sau diverse legume), până la vizite de 6 ore care includ drumeții în junglă, sau ture de o zi, care combină drumețiile în junglă cu vizitele la ferme.
Alegerea noastră a fost tură de o zi, însă am fost asigurați că ultimul autobuz spre Kuala Lumpur pleacă la 5.30 pm, iar întoarcerea din excursie se face de regulă pe la 6 pm sau chiar după. Așa că am revenit la sentimente mai bune și ne-am luat o excursie de 6 ore care include numai o drumeție în junglă și o vizită la un trib de aborigeni, cu care ar fi trebuit să fumăm pipa păcii.
La 8.50 un microbuz ne-a luat de la hotel, însă din nu știu ce motiv șoferul s-a chinuit vreme de vreo 2 ore să conducă cu maxim 50 km/h și să ne ducă la vreo 50 km distanță de Tanah Rata, unde am oprit într-un câmp la marginea junglei. De aici am pornit pe o potecă spre junglă. Deși la început poteca a urmat marginea junglei, nu după mult timp am intrat adânc în ea. Jungla nu este chiar de nepătruns, poteca urmată fiind destul de clară și largă. Păcat însă că nu am văzut și ceva specii de animale cum ar fi păsări, șerpi sau mamifere.
Ținta excursiei era însă floarea Rafflesia (Rafflesia arnoldii), cea mai mare floare din lume, care poate atinge și 1 m în diametru. Floarea este una parazită și probabil că aparține unei specii de liane, iar după ce înflorește rămâne așa vreme de circa 7 zile, dacă nu cumva plouă și perioada se scurtează. De fapt durata standard a unei excursii ține și cât de mult trebuie să mergi prin junglă până la locul în care este descoperită o floare, un localnic având sarcina de a identifica noi locuri în care acesta înflorește.
Grupului nostru i-a trebuit vreo 2 ore ca să ajungem la ea, luând în calcul și vreun sfert de oră dacă nu mai bine, cât am așteptat să se retragă grupul de dinaintea noastră. În schimb floarea este într-adevăr impresionantă, iar ca bonus lângă ea mai era un bulb care urma să înflorească în câteva zile și una deja ofilită.
La întoarcere am avut șansa să vedem și niște flori de banane (din alea mici, specifice prin Malaezia), dar și alte ciudățenii ale junglei, prea puțin însă dar normal ținând cont că ”jungla” noastră era o potecă destul de bine bătută.
Când am revenit la microbuz am fost informați cu regret că cea de-a doua parte a excursiei, adică vizitarea satului de aborigeni, a fost anulată cu tot cu pipa păcii din cauză că unul dintre ei, probabil chiar cel care trebuia să fumăm pipa păcii, a murit iar tot satul era la priveghi. În schimb ne-a arătat pe drum un sat cu case moderne, care au fost construite de guvernul malaezian și puse la dispoziția aborigenilor, ajutându-i astfel să facă mai ușor tranziția de la junglă la civilizație.
Ne-am continuat drumul până la un restaurant indian dintr-o localitate fără nume (prânzul nu a fost inclus în prețul excursiei), iar apoi noi și un cuplu de francezi am părăsit grupul și ne-am continuat drumul cu un alt microbuz spre Tanah Rata, că să prindem autobuzele spre alte destinații, în vreme ce restul echipei s-a îndreptat spre fermele din zonă.
Leave a Reply