Berlin: Insula muzeelor

Insula Muzeelor este un ansamblu de muzee, construit între 1824 și 1930, pe o insulă mică de pe râul Spree din Berlin. Insula cuprinde 5 muzee: Muzeul Bode (Bode Museum), Muzeul Pergamon (Pergamonmuseum), Muzeul Vechi (Altes Museum), Muzeul Nou (Neues Museum) și Vechea Galerie Națională (Altes Nationalgalerie).

Acest grup de muzee reprezintă una dintre atracțiile principale ale Berlinului, fiind inclus în lista siturilor patrimoniului mondial (UNESCO) în 1999. Motivul includerii sale pe lista siturilor UNESCO este că acest complex a fost una dintre primele zone construite cu scopul de a expune exponate pentru publicul larg, ținând cont și de colecțiile impresionante expuse aici.

Am ajuns aici în 2013, împreună cu familia și ne-a luat aproape o zi sa vizităm trei dintre cele cinci muzee: Pergamon, Bode și Neues. Prima oprire am făcut-o la Muzeul Pergamon. Acesta este considerat unul dintre cele mai grozave muzee nu numai din Germania dar și din întreaga Europă. Aici pot fi văzute numeroase colecții de valoare ale civilizațiilor grecești, romane, persane, egiptene și babiloniene.

Vizita începe chiar cu altarul din Pergamon, o construcție monumentală construită în timpul domniei regelui Eumenes al II – lea , în prima jumătate a secolului al 2 – lea î.e.n. pe una dintre terasele acropola antice grecești orașul Pergamon din Asia Mică (pe care l-am vizitat în vara aceluiași an). Altarul a fost reconstruit în muzeu la începutul secolului al XX-lea prin reasamblarea principalelor piese aduse în Germania de arheologii care au făcut săpăturile în locația originală.

Din punctul meu de vedere cea mai impresionantă a fost Poarta pieții din Milet. Aceasta a fost construită în Miletus în secolul al II-lea și distrusă de un cutremur care a avut loc în secolul al X-lea sau al XI-lea. La fel ca și obiectivul precedent, poarta a fost descoperită de arheologii germani și adusă pentru reconstrucție la Berlin.

Vizita se continuă cu Poarta Ishar din Babilon, care a fost construită în jurul anului 575 î.e.n., din ordinul regelui Nebuchadnezzar al-II-lea. Pereții au fost finisați cu cărămizi vitrate, predominat albastre, multe decorate cu animale și zeități în relief. Din păcate aglomerația din muzeu nu mi-a dat ocazia să fac niște fotografii cât de cât acceptabile ale porții.

O altă atracție de top este fațada palatului rezidențial Umayyad din secolul al VIII-lea din Qasr Mshatta (pe care însă nu l-am vizitat când am fost în Iordania), datând cel mai probabil din epoca califului Al-Walid II (743-744).

Cea de-a doua vizită am făcut-o la Muzeul Nou (Neues Museum), muzeu redeschis în 2009, dupăce a fost reconstruit. Aici sunt expuse mai multe colecții de artefacte foarte vechi, însă cea mai mare parte a geleriilor este dedicată Egiptului antic, cu o colecție care mi-a plăcut mai mult decât cea de la Luvru din Paris. Principala piesă de colecție o reprezintă însă bustul lui Nefertiti, care se vizitează extrem de controlat, iar fotografiatul este strict interzis.

Cel de-al treila muzeu vizitat a fost Muzeul Bode. Acesta se axează pe operele de artă religioasă bizantină și sculpturi europene din Renaștere până în Baroc. Este mult mai puțin impresionant, însă a fost mult mai puțin aglomerat, așa că am petrecut aici destul de mult timp.

Pentru celelate două muzee, Altes Nationalgalerie și Altes Museum, nu am mai avut timp, așa că le-am lăsat pentru altă dată, împreună, de ce nu, cu Formulul Humbold, muzeu care am înțeles că se va deschide în 2020.

[Vizitat în 28.04.2013]