Belem

Am petrecut la Lisabona ultima parte a vacanței de vară petrecute în Portugalia, timp în care am vizitat majoritatea atracțiilor turistice ale țării de la nord la sus și de la vest la est. Bineînțeles că dintre aceste atracții nu putea lipsi Belem-ul, unde am ajuns în circa 30 minute cu un tren urban, pe care l-am luat din centrul Lisabonei.

Prima escală am făcut-o la Turnul Belem, unde era ceva coadă, însă am reușit să intrăm în mai puțin de o jumătate de oră, beneficiind și de cardul nostru achiziționat cu o zi înainte, Lisboa Card. Turnul Belem este o fortificație construită cu scopul de a proteja, estuarul Tajo, împreună cu fortărețele Cascais și São Sebastião din Caparica, situate pe partea de sud a râului, împotriva posibilelor. Turnul a fost contruit între 1514 și 1519, după planul lui Francisco de Arruda, fiind una dintre principalele construții realizate în perioada regelui Manuel I. Acesta a fost contruit în stilul medieval specific, cu influențe maure. Turnul și-a pierdut treptat rolul de sistem de apărare la gura râului Tajo și, după ocupația spaniolă, fostele sale depozite de muniții au fost transformate în temnițe. În cele patru etaje ale Turnului se remarcă Camera Guvernatorului, Camera Regilor, Sala Audienței și, în cele din urmă, Capela cu bolțile sale tipice din secolul al XVI-lea. Accesul în turn este restricționat la un număr limitat de vizitatori, accesul între etaje fiind făcut pe baza de ”semafor”, turiștii, astfel încât turiștii să nu se intersecteze între etaje, pe scările înguste.

Următoarea oprire am facut-o la Mănăstirea Jerónimos (Mănăstirea Ieronimilor), situată în imediata apropiere a Turnului Belem. Ea a fost ctitorită de regele Manuel I, lângă locul din care Vasco da Gama a pornit în prima sa călătorie de lansare al primei călătorii a lui, iar construcția sa a fost finanțată de o taxă anuală pusă pe profiturile armatelor portugheze din India. Construcția mănăstirii a început în 1501 și a fost finalizată 100 de ani mai târziu. În 1880, rămășițele lui Vasco da Gama a fost mutate într-un mormânt nou sculptat în naosul bisericii mănăstirii, la doar câțiva metri distanță din mormintele regilor Manuel I și Joao al III-lea. Mănăstirea a fost proiectată într-un sit architectonic, cunoscut mai târziu sub numele de manuelin, stil architectonic bogat în ornamentații, cu teme complexe care încorporează elemente maritime și obiecte descoperite în timpul expedițiilor navale. Într-adevăr, mănăstirea este extraordinară din toate punctele de vedere și în niciun caz nu trebuie ratată.

Atât Mănăstirea Jerónimos, cât și Turnul Belem au fost înscrise, în anul 1983, pe Lista siturilor Patrimoniului Mondial UNESCO.

După cele două vizite din Belem, nu puteam să ratăm cel mai faimos pastel de nata din Portugalia. Acesta se găsește la o patiserie situată chiar în apropiere de Mănăstirea Jerónimos, de unde se poate cummpăra Pastéis de Belém, un pastel de nata făcut după o rețetă străveche preluată de la Mănăstirea Jerónimos. Am evitat coada lungă de afară și am reușit să găsim o masa în interior, produsele servite fiind într-adevăr excelente.

Ultima parte a vizitei noastre la Belem am dedicat-o unei plimbări ușoare pe faleză, unde am văzut celebrul Padrão dos Descobrimentos (Monumentul Descoperirilor sau al Navigatorilor). Acesta a fost construit initial în anul 1940, cu ocazia Expoziției Mondiale din Portugalia, cu scopul de a onora personalitățile istorice implicate în Descoperirile portugheze, fiind înlocuit în anul 1960 cu actual monument realizat din beton și piatră.

[Vizitat în 23.08.2019]