Una dintre mărturiile tradiției culturale a Belgiei, care datează din perioada Evului Mediu, este reprezentată de beguinaje. Nu am găsit un termen românesc pentru beguinaj („beguinage” – în franceză sau „begijnhof” – în olandeză), pentru că din câte se pare acestea au existat doar în regiunea Flandrei.
Termenul se referă la ansambluri arhitecturale închise, construite de comunități religioase creștine de femei numite „béguine”, care acceptau regulile monahale, dar fără a depune jurăminte religioase. Mai precis, atunci când bărbații au plecat să lupte în cruciade, femeile necăsătorite fie erau nevoite să locuiască cu familiile lor, fie să intre într-o mănăstire. Compromisul perfect a fost dat de aceste beguinaje, în care femeile necăsătorite puteau trăi în afara familiilor lor, să dețină proprietăți și să-și trăiască propriile vieți. Beguinajele erau de obicei situate la marginea orașului și înconjurare de ziduri.
Pe teritoruul Belgiei există treisprezece beguinaje, răspândite în mai multe orașe, din Flandra:
• Bruges
• Dendermonde
• Diest
• Gent
• Hoogstraten
• Kortrijk
• Leuven
• Lier
• Mechelen
• Sint-Amandsberg
• Sint-Truiden
• Tongeren
• Turnhout
Doisprezece dintre aceste beguinaje au fost incluse în anul 1998 pe lista siturilor UNESCO, excepție făcând beguibajul din Anvers.
Am reușit să vizitez câteva dintre ele și ca să fiu sincer nu m-au impresionat prin nimic, din punct de vedere vizual. Din punctul meu de vedere au fost incluse în patrimoniul UNESCO mai puțin datorită arhitecturii și în mare parte datorită rolului jucat de aceste complexe de-a lungul istoriei. Așa că dacă sunteți pasionați de puțină istorie, merită să fie vizitate, mai ales că o parte dintre ele sunt situate în orașe în care există și alte obiective turistice importante.
[Vizitat cu diferite ocazii]
Leave a Reply