Baku

La începutul lunii decembrie 2019 am avut ocazia să ajun pentru câteva zile în Baku, capitala Azerbaidjanului. Deși în ultimii ani Baku a devenit un pol economic din Caucaz, iar în vara anului 2019 s-a jucat aici finala UEFA Europa League, nu există multe opțiuni de zbor. Principala opțiunie de a ajunge la Baku este cu Turkish Airline, companie cu care ajung majoritatea călătorilor în Azerbaidjan.

Pe aeroport au urmat formalitățile de viză, Azerbaidjan fiind fingura țară din Caucaz care solicită viză pentru români. Procesul a fost unul scurt, întrucât viza se obține electronic în vreo 2 zile și costă circa 24 USD, iar personalul a fost foarte amabil. De la aeroport am optat pentru transportul public, cu Aero Express Bus, care m-a lăsat în fața gării 28 Mai, de unde am mers pe jos până la hotel. M-am cazat la Grand Hotel Baku, la prima oră a dimineții. Hotelul nu este nou, însă este curat, decent și destul de ieftin (am plătit 25 euro/noapte). Cu toate că am zburat aproape toată noaptea, am preferat să plec într-o tură de recunoaștere și, de ce nu, o ”fugă” până la Gobustan pentru vizitarea picturilor rupestre incluse în patrimoniul UNESCO.

Pentru început m-am oprit la un bancomat care mi-a dat o frumoasă bancnotă de 100 manat, prea mare pentru cheltuielile imediate. După o scurtă tură în centrul vechi, am mers în stația de autobuz pentru transferul la Gobustan. Ca și la noi, nici în Baku nu există bilete, fiind nevoie de card (BakiKart). Ghinionul a fost că automatul nu dă rest și prin urmare m-am trezit cu un card încărcat cu peste 100 manat, în vreme ce pentru tot sejurul meu aveam nevoie de maxim 5 manat, cu tot cu costul cardului.

Deși ziua era scurtă și destul de frig afară am decis să merg spre Gobustan. Din zona centrului vechi am luat 2 autobuze care m-au dus până în afara orașului până la Complexul Comercial Quaradagh, un fel de Dragonul Roșu de la noi. Din păcate am așteptat aici vreo 2 ore autobuzul 195 către Gobustan, frigul fiind destul de pătruzător și am decis că nu mai am timp de vizită la picturile rupestre, așa că am făcut cale întoarsă și două escale la metrou pentru a-mi recupera banii de pe card (am și reușit).

După amiază am decis să fac o tură prin zona odernă a orașului, așa că am decis să pornesc spre zona înaltă a orașului și în scurt timp am ajuns la Flame towers, un complex de 3 zgârie nori care simbolizează focul. De aici am coborât pe niște scări paralele cu un funicular și am ajuns în apropiere de mare, lângă Muzeul Covoarelor (Carpet Museum), pe care am decis să-l vizitez.

După vizita muzeului și admirarea flăcărilor celor celor 3 zgârie nori, am pornit pe jos pe faleză spre centrul vechi. Practic, toată zona este una modernă amenajată cu bun gust, foarte curată și recunosc că aș fi preferat să o vizitez în alt anotimp.

În zilele următoare mi-am continuat periplul prin zona modernă a orașului, atât în zona stadionului, dar și în centrul vechi și de-a lungul falezei și pot spune că tot orașul este unul încântător, cu prețuri decente și oameni extraordinari. Sper să am ocazia să revin cât mai curând la Baku, într-un sezon mai cald și poate reușesc să ajung și la Gobustan și Vulcanii Noroioși din apropiere.

[Vizitat în 4-7.12.2019]