În prima zi a sejurului meu în Coreea de Sud am reușit să vizitez șase din cele opt componete ale sitului istoric Baekje, în apropiere de Iksan și în Buyeo. Cum avionul meu era pe la 10 seara, iar Seulul îl vizitasem cu ală ocazie, am decis să vizitez și ultimele două componete ale sitului. Am părăsit hotelul destul de devreme și m-am îndreptat spre autogară, cu gândul clar de a merge spre Iksan și de a lua un tren de acolo spre Gongju. Din autogara din Iksan am pornit spre gară situată la vreun km distanță. Toate bune și frumoase, numai că niciun tren nu merge spre Gongju. De fapt rețeau feroviară este cam greu de înțeles prin zona respectivă. Nu mi-a rămas decât să iau un tren spre Nonsan și să văd acolo ce fac.
Gara din Nonsan este la vreo 2-300 m de autogară, așa că imediat am ajuns acolo. La fel ca și cu o săptămână în urmă eram confuz, însă un șofer s-a agitat suficient de mult și m-a invitat să urc în autobuz. Habar na-veam ce spune, dar am riscat. Am văzut că mă ocolește puțin prin oraș, lucru pe care nu mi l-am dorit, am trecut pe lângă o altă autogară care mi s-a părut că ar fi de interurban și am ieșit din oraș, cu ochii pe GPS. Se părea că merg în direcția bună, așa că nu mi s-a părut nimic în neregulă, numai că pe la jumătatea drumului a oprit și am înțeles că este capătul drumului, adică într-un sat din mijlocul Coreei: Sangwol-Myeon (am aflatu numele mai târziu). Spre surpriza mea, șoferul știa ce face, m-a luat de mână (la propriu) și m-a condus într-un magazin la vânzător. Surpriza și mai mare a fost să descopăr că vânzătorul vorbea foarte bine engleză, mi-a vândut un bilet pentru următorul autobuz spre Gongju. Tot de aici am cumpărat și un card de transport pe care l-am încărcat cu aproape to cashul pe care-l aveam, lucru care avea să se întoarcă împotriva mea mai târziu. Imediat, vânzătorul m-a condus afară, iar în mai puțin de 5 minute a oprit un autocar care m-a dus la Gongju.
Autogara din Gongju este la nord de râul Geumgang, iar siturile la sud lucru care nu prea mi-a convenit. Mi-am lăsat bagajul la storage și am pornit pe jos, pe o distanță de circa 3.5 km, până la cel mai îndepărtat sit: Mormintele Regale din Songsan-ri. La intrare am avut din nou dificultăți cu cardurile mele, adică n-a fost acceptat niciunul, iar cash nu mai aveam. Ajutorul a venit de la un corean care s-a oferit să-mi plătească el biletul (1500 won, echivalentul la 1 euro).
Mormintele Regale din Songsan-ri au fost descoperite în 1927, iar săpăturile arheologice au continuat până în 1932, în mod ilegal însă din cauza ocupației japoneze. Mormântul Regelui Muryeong, cel mai important dintre morminte, a fost descoperit accidental în în 1971, în timpul realizării unor lucrări de drenare a apei.
Traseul de vizitare începe într-un muzeu subteran, a cărui intrare imită intrarea într-un mormânt. Muzeul este foarte modern, cu reproduceri de morminte, inclusiv al regelui Muryeong și diferite artefacte descoperite aici. Am ieșit pe partea opusă de unde începe aleea care conduce la morminte. Zona în aer liber este suficient de drăguță pentru o plimbare scurtă, însă nu este foarte impresionantă. Trebuie să recunosc că exponatele muzeului și reconstrucția subterană a mormintelor au fost cele mai impresionante.
După vizita mormintelor am încercat să iau un autobuz până la Cetatea Gongsanseong, însă într-un final am mers tot pe jos. La casa de bilete am pățit aceeași poveste, iar după al treilea card refuzat, vânzătorul mi-a făcut semn să intru. Cetatea Gongsanseong se remarcă prin niște ziduri bine conservate, însă la interior nu există prea multe lucruri de văzut, cu excepția câtorva temple sau pavilioane reconstruite.
Aș fi vrut să petrec mai mult timp fie la cetate fie pe malul râului Geumgang, însă trebuia să ajung în Seul, așa că m-am dus la autogară de unde am prins primul autocar spre o autogară din sudul capitalei coreene.
[Vizitat în 19.10.2019]
Leave a Reply