Assos (Behramkale)

Am pornit de dimineață din Küçükköy cu gândul de a vizita situl antic de la Assos, eventual ceva la Geyikli. Pe drum însă prima tentație a fost să ne oprim la Muzeul Etnografic din Edremit, însă pe cât de bine era marcat în afara orașului, atât de deficitară orientarea în localitate, așa că după o tură de oraș ne-am continuat drumul. La Ayvacık am făcut stânga, abandonat drumul principal și după vreo 20-25 km am ajuns la Assos, în localitatea Behramkale (numele actual). Drumul este destul de îngust, însă destul de bun. Relieful este unul mai degrabă montan, deși altitudinea este destul de mică. Am parcat în ceea ce ni s-a părut a fi centrul turistic, lângă un perete de stâncă. Din nefericire numai eu am reușit să vizitez situl arheologic, în vreme ce Valentina, a rămas la mașină cu Alexandra care numai ce adormise. Bine măcar că locul de parcare era la umbră.

Din parcare sunt două opțiuni de urcat la sit: unul prin stânga, urmând o potecă, iar cel de-al doilea prin dreapta, pe un drum care se termină la intrarea în sit. Eu am urcat pe potecă și în scurt timp am ajus sus. Prețul biletului este de 8 TL.

Orașul antic a fost fondat de către coloniștii greci veniți din insula vecină Lesbos în anii 1.000 – 900 î.e.n. Acești coloniști au construit în 530 î.e.n. Templul Atenei în stil doric, de unde Hermias of Atarneus, un discipol al lui Platon, a condus provinciile Assos, Troada și Lesbos, perioadă în care orașul a cunoscut cea mai mare prosperitate. Orașul a fost însă cucerit de perși, care l-au torturat și ucis pe Hermias, iar la rândul lor aceștia au fost învinși de Alexandru cel Mare în anul 341 î.e.n., după care a urmat o perioadă în care Assos-ul a fost condus de regii Pergamonului, până la cucerirea acestora de către romani.

În zona cea mai înaltă a sitului (acropolele), situată la 238 m deasupra nivelului mării, se găsesc ruinele Templui Atenei, care păstrează 6 coloane dintre totalul celor 38. Există și o machetă a acesteia și multe informații în limba turcă. Situl se întinde pe mai mulți versanți și nu am avut timp să le vizitez pe toate, așa că m-am limitat la ce se putea vedea în zonă. Astfel, la vest de Acropole se găsește o secțiune a zidului orașului, iar mai la sud, spre malul mării se găsește teatrul, cu o capacitate de 5000 de locuri, construit în secolul al 3-lea î.e.n.

După vizita la Acropole m-am întors la parcare pe cealaltă variantă, o uliță pietruită, flancată de case de piatră și numeroase magazine și tarabe cu suveniruri. Când m-am întors la mașină i-am sugerat Valentinei să meargă să viziteze și ea situl, însă a refuzat oferta, așa că am pornit mai departe cu mașina spre zona Iskele (ponton), situată pe malul mării, la poalele sitului arheologic. În ciuda peisajului superb, trebuie să fii foarte atent la drumul cu o bandă pentru 2 sensuri (cel puțin așa este în cea mai mare parte), care coboară ca într-o prăpastie.

Noi n-am coborât chiar până la ponton, ci ne-am oprit în zona teatrului, unde am găsit și un spațiu suficient cât să întoarcem mașina, dar și o priveliște bună atât auspra teatruclui, cât și asupra mării (chiar dacă de sus se vede mult mai bine). Păcat însă că momentul zilei nu a fost cel mai bun pentru niște poze de calitate.

[Vizitat în 17.08.2012]