Arona

Arona este un oraș situat pe malul Lacului Maggiore in Provincia Novara din nordul Italiei. Descoperirile arheologice au arătat faptul ca zona a fost locuita încă de prin secolele XVIII-XIII îen, mai târziu fiind locuita succesiv de celți, romani si lombarzi.

In sec. al XI-lea a fost fondata aici abația benedictina a sfinților mucenici Gratianus si Felinus. In anul 1162 împăratul Frederic Barbarossa, nevoit sa plece in exil după asediul si distrugerea orașului Milano, s-a refugiat in Arona.

Mai târziu, orașul a fost in stăpânirea familiei Torriani si din 1277 a familiei Visconti. In secolul al XIV-lea, sub suzeranitatea abației, orașul a devenit o zona libera, pana in 1439 când aceasta a fost cumpărată de Vitaliano Borromeo, schimbându-i-se si numele in Casa de Borromeo.

Principalele atracții din Arona sunt: Sancarlone, La Rocca Collegiata Natività di Maria Vergine etc.

Sancarlone este o statuie destul de impresionanta a lui Charles Borromeo, cardinal si arhiepiscop al Arhiepiscopiei Catolice din Milano in perioada 1564-1584. Statuia a fost începută in 1614 si finalizata 1698.

Castelul (La Rocca) familiei Borromeo, include si un parc deținut de familia Borromeo si care este deschis publicului fara taxa.

Biserica Collegiata Natività di Maria Vergine (1482) are picturi din perioada lui San Carlo Borromeo de Cesare Nebbia.

După ce ne-am gândit mai profund am reușit sa ne îmbarcăm pe ultimul feribot al zilei care făcea legătură intre Angera, unde eram cazat, si Arona. Drumul durează sub 5 min, așa ca pe la 7.30 ne-a rămas si o ultima raza de lumina înainte de a apune soarele.

Prima escala am făcut-o la gară, ca sa verificam mersul trenurilor pentru întoarcerea in Angera via Sesto Calende, după care am pornit in scurta excursie prin oraș. In fapt nu am avut timp decât de o tura dus – întors in cea mai turistica zona a orășelului, destul de pustie la început de seara, însă destul de frumoasa, chiar daca magazinele erau închise.