Aquileia

Aquileia este un mic orășel situat în nord-estul Italiei, situat la circa 100 km de Veneția spre Triste (granița cu Slovenia). Orașul a fost fondat de romani în 181 BCE, ca o colonie latină, însă în scurt timp a ajuns un centru economic și religios important, devenind sediul unui patriarhii a unei comunități a creștinismului occidental timpuriu. Totodată, Aquileia a fost unul dintre cele mai importante porturi antice de pe Marea Adriatică și punctul de plecare al principalelor drumuri comerciale, culturale și militare către nord-estul Europei. În secolul al II-lea, Aquileia avea 100.000 de locuitori, cu mult mai mult decât cei 3.500 locuitori de astăzi.

Locația sa esențială pentru răspândirea creștinismului în Europa Centrală, a fost atât o binecuvântare, cât și un blestem. În anul 401, orașul a fost invadat de vizigoții conduși de regele Alaric (născut în jurul anului 370 în Dobrogea) care a slăbit apărarea orașului, iar în anul 452, invazia hunilor a distrus orașul. Orașul a cunoscut o oarecare redresare începând cu anul 476, dar care a durat numai până în anul 568 când regele lombard Alboin a anexat orașul Ducatului Friuli. În anul 1077, Henric al IV-lea a acordat independența a ceea ce a devenit atunci „Statul Friuli”, condus de Patriarhul Sigeard. Puterea temporală a patriarhilor a durat trei secole, până în 1420, când Aquileia a fost încorporată în Republica Veneția timp de câteva decenii. Apoi, după mai multe secole aflată sub influența Imperiul Austriac, Aquileia a fost anexată Italiei după primul război mondial.

Principalul punct de atracție din Aquileia este Bazilicii Patriarhală. Aceasta conține o podea impunătoare de mozaic, cu dimensiuni de 37×20 m, care datează de la Biserica Teodoriană, construită la începutul secolului al IV-lea și reconstruită între secolele XI-XIV în stil romanic și gotic. Mozaicurile de pe podea reprezintă una dintre cele mai vechi și extraordinare expresii ale acestei forme de artă creștină timpurie. Vizita se face pe o punte amplasată la un metru înălțime, imaginile din mozaic sunt incredibil de detaliate și oferă o perspectivă asupra vieții religioase a vremii, în special prin includerea simbolurilor păgâne.

Tot in Bazilica se află și două cripte: Cripta frescelor și Cripta săpăturilor. Cripta frescelor se află sub altarul principal al bazilicii și datează din vremea patriarhului Maxentius (secolul al IX-lea). Ea a fost construită pentru a păstra moaștele martirilor Fortunatus și Hermagora din Aquileia, acesta din urmă fiind primul episcop al Aquileiei. Pereții sunt decorați cu fresce din secolul al XII-lea înfățișând legenda Sfântului Marcu Evanghelistul. Cripta săpăturilor este de fapt o zonă de săpături, în care au fost descoperite cu mai multe mozaicuri datând de la începutul secolului al IV-lea și câteva părți vizibile ale unei vile romane.

După ce am petrecut mai bine oră în și în jurul bazilicii am vizitat Baptisteriul și Südhalle (Sala de Sud), aceasta din urmă legând Baptisteriul de bazilică. Sala de sud a baptisteriului creștin timpuriu are peste trei sute de metri pătrați de podea de mozaic, care datează de la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, dintre care se remarcă un mozaic cu un păun.

Turnul Bazilicii, care se vede din depărtare, fiind un punct de reper, este amplasat chiar lângă Bazilica Patriarhală, însă nu am văzut să fie deschis.

Un alt punct de interes este Muzeul Național de Arheologie din Aquileia, amenajat în 2018 în Vila Cassis Faraone. Muzeul este unul dintre principalele muzee arheologice din nordul Italiei și care găzduiește o colecție permanentă care datează încă din 1882.

În continuare am mers mai departe de-a lungul străzii principale din Aquileia până la ruinele romane. Nu există nicio taxă de intrare, dar zona este împrejmuită cu gard și semnalizarea spune că se închid la 16:00 iarna. Ultima escală am făcut-o la Muzeul Paleocreștin, dar pe care l-am găsit închis în ziua respectivă.

Aquileia a fost inclus în anul 1998 pe lista siturilor patrimoniului fiind cel mai complet exemplu de oraș roman timpuriu din lumea mediteraneeană. În plus, Complexul Bazilica Patriarhală a jucat un rol cheie în răspândirea creștinismului în Europa Centrală în Evul Mediu timpuriu. Dincolo de ceea ce se poate vizita în prezent, este important de reținut că cea mai mare parte a orașului rămâne încă neexcavată, făcându-l o rezervație arheologică unică și în continuă schimbare. Totuși, ceea ce pot vedea vizitatorii le va extinde viziunea asupra istoriei și culturii.

[Vizitat în 29.12.2022]

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*