Apartheid Museum

Istoria secolului al XX-lea a Africii de Sud, cu precădere istoria apartheidului, nu poate fi înțeleasă pe deplin de cei care nu au trăit-o, indiferent cât de bine documentat ești. Pentru o imagine a ceea ce a însemnat apartheidul, este bine venită o excursie la Muzeul Apartheid din Johannesburg. Este un muzeu foarte interesant și conține și o expoziție permanentă dedicată lui Nelson Mandela.

Primul contact cu ceea ce a însemnat politica de apartheid a început chiar la casa de bilete, unde sunt emise bilete în mod aleator, pentru albi și non-albi. Eu am nimerit un bilet pentru non-white, iar intrarea a fost pe o ușă rotativă unde a început experiența de segregare. Cele două părți au rămas separate în timp ce m-am plimbat prin expoziție, dându-mi o impresie despre cum ar fi putut fi să trăim cu segregare.

În sectorul non-white pereții sunt acoperiți cu fotografii decolorate din actele de identitate pe care negrii erau obligați să le poarte pe vremea domniei albe. La capătul holului, încremeniți într-o fotografie de mărimea unui perete, așteaptă patru bărbați albi, membri ai consiliului de clasificare rasială, care a atribuit identități rasiale prin studierea îndoirii părului, lățimea nasului, plinătatea buzelor și cele mai mici nuanțe de culoare a pielii. Tot aici există și un panou care explică cum în timpul apartheidului au existat multe cazuri în care oamenii și-au schimbat clasificarea. Oamenii albi pot deveni colorați, colorați ar putea deveni albi, negrii ar putea deveni colorați sau colorați ar putea deveni negri. Acești oameni au fost numiți „cameleoni”. Singura schimbare de clasificări care nu a avut loc a fost de la alb la negru sau de la negru la alb.

După ce ne-am plimbat prin expoziția care a exemplificat conceptul de segregare, am intrat într-o curte care face legătura între expoziția despre segregare și restul muzeului și care conținea multe oglinzi cu fotografii în mărime naturală cu spatele oamenilor pe ele. Aceste oglinzi au fost menite să simbolizeze oamenii din Africa de Sud care pleacă din Apartheid spre un viitor mai bun. Dincolo de această curte interioară este muzeul propriu-zis. Din păcate, în această secțiune fotografiatul este strict interzis și chiar nu înțeleg acest raționament.

Muzeul prezintă însă întreaga istorie a apartheidului, de la apariție și până la declin. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, odată cu goana după aur și diamante, în Africa de Sud au ajuns mulți emigranți, majoritatea dintre aceștia stabilindu-se în Johannesburg. Amestecul rasial generat de acest aflux de oameni și apariția mahalalelor în jurul orașului a generat frica albilor că nu vor mai deține supremația. În acest context, încă din 1910 au apărut primele legi care au impus segregarea.

Expoziția Segregarea oferă fundal despre politica oficială de segregare care a devenit o caracteristică a Uniunii Africa de Sud , care a fost formată în 1910. Femeile negre și albe nu aveau voie să voteze în temeiul acestei politici. Segregarea a deschis calea pentru apartheid.

Segregarea care a fost impusă la începutul secolului al XX-lea, a deschis calea pentru apartheid, punctul culminant al acestei politici fiind în 1948, atunci când Partidul Naționalist și sistemul lor de apartheid au câștigat alegerile. Interesant a fost faptul că majoritatea voturilor primite de Partidul Naționalist la alegeri au venit de la albii din mediul rural, nu de la cei din oraș, cărora le era frică să nu-și piardă terenurile agricole în favoarea negrilor.

Vizitarea muzeului a fost foarte educativă și mi-a permis să aflu o mulțime de detalii, fapte și povești despre diviziunea alb-negru din Africa de Sud și este un obiectiv care nu trebuie să lipsească la o vizită în Johannesburg, vizită care poate fi combinată cu o excursie în Soweto.

[Vizitat în 04.10.2016]

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*